…mai expresiv, mai neobisnuit si mai interesant.
Daca strazile ar fi pline de oameni imbracati numai in costumele lui Adam si Eva, criticile legate de vestimentatie ar disparea insa o noua categorie de critici si-ar face loc in peisajul intolerant autohton. Asa ca mai bine umblam imbracati decat sa fim criticati pentru anumite defecte fizice de care doar universul este vinovat. Alegerile noastre vestimentare pot in criticate in masura in care ele sunt rodul imaginatiei de moment si nu ale unor constrangeri de ordin profesional sau medical.
Romanul e un cochet iar de acest lucru isi da seama doar atunci cand are ocazia sa se plimbe prin strainatate: francezii, italieni, americanii socheaza retina romanilor printr-o nonsalanta usor neingrijita si printr-o lipsa totala de constiinta de sine in privinta modului in care se afiseaza pe strada. Sa fie oare o lipsa de consideratie fata de restul lumii sau doar o conceptie mult mai sanatoasa?
Pentru inceput, sa admitem ca suntem niste oameni obsedati de imagine si de impresia lasata de ea. Alergam dupa haine, dupa reduceri, asortam culori, materiale, cumparam pantofi si genti in aceeasi culoare, ne gatim pentru petreceri, nunti si botezuri, cautam etichetele lasate de altii la vedere……
Suntem disperati sa catalogam omul dupa haina pe care-o poarta: unii sunt neingrijiti, vulgari, kitchiosi, altii sunt aroganti, snobi, exagerati sau fitzosi. Si imaginea imprima o eticheta pe care cu greu o mai ignoram. De ce?
Pentru ca HAINA IL FACE PE OM…sa transmita un mesaj despre sine
